Războinic al luminii - cele 7 porunci

In bootcamp, 2008, de la Sambata de sus, ni s-a cerut in prima zi sa ne gandim la ceva, la o intrebare, sa ne punem o intrebare, apoi dintr-o plasa plina cu foi din Manualul razboinicului luminii a lui Coelho sa extragem o foaie, infasurata ca un ravas si sa o citim, si sa o obtinem raspuns la intrebarea pe care ne-am puso inainte. Cele de mai jos sunt pagina pe care am nimerito si intrebarea pe care mi-am puso a fost ce sa fac sa fiu mai bun sa fiu fericit. Dati-va si voi cu parerea....

În primul rând: Dumnezeu înseamnă sacrificiu.

Suferă în viaţa
aceasta şi vei fi fericit în cea viitoare.

În al doilea rând: cine se distrează este
copil. Trăieşte sub tensiune.

În al treilea rând: ceilalţi ştiu ce e mai
bine pentru noi pentru că au mai multă experienţă.

În al patrulea rând: avem obligaţia să-i
facem mulţumiţi pe ceilalţi. Trebuie să le fim plăcuţi, chiar dacă asta
înseamnă renunţări importante.

În al cincilea rând: nu trebuie să bem din
cupa fericirii, altminteri i-am putea prinde gustul - şi nu totdeauna o avem la
îndemână.

În al şaselea rând: trebuie să acceptăm
toate pedepsele. Suntem vinovaţi.

În al şaptelea rând: frica este o alarmă. Să
nu riscăm.

Acestea
sunt poruncile cărora nici un războinic al luminii nu le poate da ascultare

Paradoxul zilelor noastre de Octavian Paler

Paradoxul zilelor noastre
de Octavian Paler


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

Auto-pilot

Auto-pilot

Prea des trecem prin viaţă la modul

autopilot,

prin mişcări autoamatizte si lăsând fiecare zi să se scurgă ca cea
dinainte.

Totul este în regulă şi confortabil până când ne dăm seama că alt an an a trecut fără a face

nimic, fără a trăi cu adevărat.

Totul este în

regulă până când ajungem bătrâni şi ne privim înapoi viaţa cu regret.

Asta nu este deloc în regulă. Dacă vrei să-ţi trăieşti cu adevărat viaţa, să profiţi de ea
din plin şi nu doar sa duci o viaţă fără un scop ce te defineşte, trebuie sa
găseşti metode de a scăpa din banalitae şi a gusta din serul vieţii.

Pietricica si picatura de apa

Pietricica si picatura de apa

Oamenii sunt de doua feluri, ori sunt rigizi ca o pietricica ori sunt flexibili ca o picatura de apa. Cu mai multe pietricici poti sa faci o casa dar o sa bei mai multe picaturi de apa. Ai nevoie de amandoua ca sa traiesti. In desert o picatura de apa te poate salva, intr-o inundatie te poate ineca. O pietricica poate sa omoare vanatul pentru tine , sau pamantul poate sa creasca mancare, dar in acelasi timp o pietricica te poate si omora daca iti pica in cap. Pietricica va rezista peste ani neschimbata la fel cum picatura de apa se va evapora si se va transforma in ploaie sau nea si in final dupa ani tot aceeasi picatura de apa va ramane. O picatura de apa intr-o fisura a pietricelei o poate distruge daca da inghetul, de aceea pietricelele tre sa stea cu pietricelele si picaturiile de apa cu picaturiile de apa. Mai multe picaturi de apa pot eroda un munte, dar nisipul fin se va depune pana cand un nou munte se va forma si isi va scoate capul din apa.